Wake-up!!!

Ma epuizez in a cauta.
Probabil ca nu mai e nimic de facut.
Ranile nu se cicatrizeaza niciodata cu adevarat.
Pregatite sa le intampine pe urmatoarele.
Aceea impresie de a avea intregul suflet in bucati.
De a fi un zombi ascuns sub putin make-up, un minim de culoare.
Celor din jur le este frica...
Frica sa stie ca pe dinauntru sunt goala.
Si e epuizant sa te prefaci.
Mereu,mereu...
Sa-mi inec lacrimile sub dus.
Dar imi spun ca exista si mai rau.
Ma uit in urma...
Inima mea a primit lovituri la fiecare runda.
Mi s-au spus ca chestiile de genul ar trebui sa o intareasca.
A mea pare a fi proba contrara.
Gata sa inceteze in orice clipa.